În ţara noastră există regiuni unde nu se pot cultiva decât câteva specii pomicole şi unde populaţia duce dorul fructelor. Corcoduşul fiind o specie mai rustică, vegetează aproape peste tot, rodeşte mai regulat decât prunul, dă producţii foarte mari, desigur că marea majoritate inferioare calitativ, totuşi utilizabile pentru consumul proaspăt şi pentru conserve alimentare. Sunt ani când alte specii au producţii foarte scăzute iar fabricile de conserve alimentare sunt forţate să recurgă la corcoduşe.

Corcoduşul mai are şi alte însuşiri datorită cărora, este unul dintre cei mai răspândiţi portaltoi ai pepinierelor noastre pentru Prun cais şi piersic.

În afară de specialişti, sunt puţin consumatori care ştiu că în pepinierele noastre 99% din pruni, 40-50% din caişi şi piersici sunt altoiţi pe corcoduş. De asemenea, corcoduşul este util pentru înfiinţarea perdelelor de protecţie.

Corcoduşul are şi o serie de însuşiri negative în comparaţie cu ceilalţi pomi, dar din moment ce există în număr mare în ţara noastră şi are o serie de întrebuinţări, am considerat că observaţii sistematice asupra unora din biotipurile lui, l-ar putea situa în adevărata sa lumină şi ar face posibilă o mai justă apreciere a valorii sale.

Are aspect mai mult de tufa inalta sau arbore pitic, crescind in inaltime pina la maxim 8 m, dar cu o extindere laterala a ramurilor de peste 6 m. Planta are un aspect asimetric, insa este compact.

Frunzele sint eliptice pina la ovale, de un verde crud, devenind treptat maro-rosiatice sau rosu inchis, dind un aspect cu totul deosebit arborelui. Florile pot fi albe sau roz si apar in martie - aprilie. Fructele sint rotunde, de la galben la rosu inchis .

De asemenea, corcodusul este un arbust rezistent la conditiile de mediu, chiar si la vint. O subspecie care merita mentionata este Prunus cerasifera Nigra (corcodusul rosu) un arbore prin excelenta decorativ datorita foliajului rosu inchis spre negru, ce se mentine pe toata perioada de vegetatie.