Sunt de provenienta asiatica, au intrat de-a lungul vremii in traditia gastronomica a Europei de Sud, acolo unde, mai ales in Grecia si Turcia, sunt apreciate pentru a prepara diferite mancaruri din legume.

Fructele bamei (Hibiscus esculentus) sunt culese pana sa ajunga la maturitate, cand devin atoase si coaja lor incepe sa se lignifice. Bamele cresc sub forma unei tufe ramificate, inalta de 1 - 1,5 metri.

Au nevoie de un sol bine afanat si ingrasat

Desi radacina bamei este puternica, o radacina pivotanta care patrunde adanc in pamant, planta are nevoie de multa apa, ca majoritatea
leguminoaselor.

Cu cat cantitatea de apa este mai mare (udati fara a lasa apa sa balteasca in jurul tulpinii) cu atat fructele ei, numite si capsule, devin mai fragede si mai carnoase. Din semintele pe care le gasim in interiorul capsulei, daca le lasam la uscat si le prajim, putem prepara o bautura asemanatoare cafelei.

Pentru cultivarea bamelor se alege in primul rand un loc insorit pe toata durata zilei. Semintele se seamana la sfarsitul lunii mai, cand temperatura medie depaseste 15 grade Celsius. Ca tehnologie de cultivare se poate alege atat cultura pe biloane cat si brazdele inaltate, avand grija sa se lase 70 cm distanta intre randuri si 25 cm distanta intre plante, pe acelasi rand.

Incepand cu luna iulie se poate incepe culegerea capsulelor tinere, pe masura ce acestea se dezvolta.

Bamele pot fi usor sufocate de buruieni, mai ales in primele etape de dezvoltare, de aceea este bine sa pliviti buruienile cat mai des.