Păstârnacul (lat. Pastinaca sativa) se cultivă pentru consumul de rădăcini, care se folosesc la prepararea mâncărurilor drept condiment, deoarece sunt foarte aromate şi bogate în vitaminele B1, B2 şi C. Omul foloseşte păstârnacul în alimentaţie de 4000 de ani

Păstârnacul este o plantă bienală care formează în primul an de cultură partea comestibilă (rădăcina îngroşată) şi rozeta de frunze, iar în anul al doilea îşi dezvoltă tulpina floriferă. Această legumă are rădăcina simplă sau puţin ramificată, fusiformă, de culoare alb-murdar ori gălbuie, acoperită cu numeroase lenticele din cauza cărora rădăcina are un aspect neregulat.

Pulpa este de culoare albă sau alb-gălbuie, suculentă şi cu aromă specifică. Frunzele sunt lucioase pe faţă şi pufoase pe dos, fiind cu mult mai mari decât cele de pătrunjel şi de morcov. Făcând parte din familia umbeliferelor, păstârnacul este cel care dă gustul dulce şi aroma inconfundabilă supelor şi ciorbelor „ca la mama acasă”, fiind folosit în alimentaţia omului încă de acum 4000 de ani.

Păstârnacul conţine substanţe nutritive, albuminoide, şi vitamine (B1, B2 şi C), fiind o legumă care nu trebuie să lipsească din nici o bucătărie şi din niciun regim, vegetarian sau ba.
Pentru a grăbi răsărirea, sămânţa de păstârnac se ţine în apă cu 2-3 zile înainte

Terenul destinat culturii păstârnacului trebuie pregătit din toamnă, la 25-30 cm adâncime, şi bine îngrăşat cu gunoi de grajd. Primăvara devreme, solul destinat plantării păstârna-cului se nivelează.

Se seămănă în acelaşi anotimp cât mai devreme, în rânduri, la 20-30 cm distanţă. La 4-5 rânduri se lasă o cărare de 40 cm pentru a uşura răritul şi prăşitul. Pentru a grăbi răsărirea, sămânţa de păstârnac se ţine în apă cu 2-3 zile înainte.

Adâncimea de semănare este 1,5-2 cm. Este bine ca rândurile semănate să fie acoperite cu un strat subţire de mraniţă sau pleavă, care protejează cultura şi împiedică formarea crustei, în special după ploi. După ce plantele au răsărit, se face o praşilă printre rânduri şi se plivesc buruienile.

Răritul se face de două ori, prima oară când plantele au 5-6 cm, lăsând 1 fir la 3-4 cm, apoi când rădăcinile sunt de un deget grosime, lăsând 1 fir la 4-6 cm.

În caz de secetă, cultura trebuie udată în aşa fel încât apa să pătrundă la adâncimea de 8-10 cm, repetând udarea la 6-7 zile. Odată cu udarea se poate face şi o îngrăşare suplimentară între rânduri, în şănţulete de 5-6 cm.