Importanţă

Cartoful s-a impus în alimentaţie şi în industrie datorită unor calităţi deosebite, devenind în unele ţări aliment de bază (Federaţia Rusă, Germania) şi foarte consumat în toată Europa şi America. Se remarcă prin constituienţi ca : hidraţi de carbon 22%, proteine 1,88%, lipide 0,14 %, săruri minerale 1,06 %, apă 74,68 % , vitaminele B1, B6 şi acid pantotenic. Sub coaja lui se concentrează solanina, substanţă toxică pentru om numai în cantităţi foarte mari. Din punct de vedere terapeutic, Cartoful are proprietăţi deosebite: energizant, aliment de balast pentru funcţiile intestinale, cicatrizant, antiulceros, diuretic, emolient şi calmant. Din tuberculii de Cartof  se extrage amidon şi se fabrică spirt. Este şi un furaj valoros pentru animale.

Zonarea ecologică

Pentru cultura cartofului s-au stabilit următoarele zone de cultură:
foarte favorabilă în partea de nord a Moldovei, toată Transilvania (fără câmpie), estul Banatului, zona colinară înaltă din Oltenia şi Muntenia; favorabilă în podişul Moldovei, subcarpaţii din podişul Olteniei şi Munteniei, partea nord-vestică a Transilvaniei.

Locul în asolament

Cartoful poate ocupa o solă separată în asolamentul de 2-4 ani în zonele tradiţionale şi 5-6 ani în zonele infestate cu nematozi. Ca plante premergătoare merg leguminoasele  anuale şi perene şi plantele furajere. Nu se recomandă ca premergătoare  celelalte Solanaceae (tomate, ardei, vinete) care au aceleaşi boli şi dăunători cu Cartoful. Monocultura practicată în unele zone a dat rezultate slabe din punct de vedere al îmburuienării terenului şi al contaminării acestuia cu organismele dăunătoare specifice acestei culturii, îndeosebi nematozii în zonele legumicole cerealiere.

Soiurile pentru producţie

Se recomandă soiuri străine şi româneşti cu perioadă de vegetaţie timpurie, semitimpurie, semitârzie şi târzie.

Alegerea soiurilor trebuie făcută în funcţie de destinaţia producţiei (culinară, prelucrare industrială), cerinţele consumatorilor ( cu coajă albă sau coajă roşie), condiţiile de cultură, cererea de export.In acest scop:

- pentru cultura de consum în vară-toamnă  se pot cultiva soiurile timpurii şi semitimpurii:Bârsa, Bran, Cibin, Rene, Semenic, Suceviţa şi semitârzii Caşin, Super, Desiree;
- pentru cultura de consum în toamnă-iarnă se recomandă soiurile semitârzii şi târzii: Desiree,Caşin, Corona, Mureşan, Sante, Super şi un soi târziu Titus.

Pregătirea terenului

La Cartof, exploatarea corectă şi la timp a suportului ecologic în paralel cu tehnologia este benefică  şi constituie fundamental obţinerii unor producţii ridicate.

Fertilizarea culturii cartofului porneşte de la cerinţele  mari ale plantei  faţă de nutriţie. De aceea, gunoiul de grajd bine fermentat este indicat  în cantitate de 30 t/ha, încorporat odată cu arătura de toamnă. Îngrăşămintele cu azot se administrează primăvara. Mai indicată este fertilizarea concomitent cu plantatul, folosind îngrăşăminte complexe (NPK). Fosforul şi potasiul se administrează odată cu gunoiul de grajd sub arătură. Cartoful reacţionează bine la fertilizarea suplimentară din perioada de vegetaţie, între plantare şi ultimul bilonat, dar şi la fertilizarea foliară.

Aratul  se face în anul precedent, cât mai timpuriu , la adâncimea de 28-30 cm, pentru a reuşi o bună mărunţire. Până la venirea iernii arătura se întreţine prin lucrări cu grapa cu discuri, în aşa fel ca ea să intre în iarnă fără buruieni şi cât mai nivelată.
Pregătirea patului germinativ se face  cu cea mai mare grijă ca terenul să fie în ziua plantării mobilizat adânc, afânat şi fără bulgări, nivelat, bine aprovizionat cu apă, fără buruieni de aceea, solul zvântat se lucrează cu grapa cu discuri, cu cultivatorul sau cu combinatorul.

Erbicidarea preemergentă este recomandată la pregătirea patului germinativ  folosind Sencor pe toată suprafaţa destinată plantării.
Plantarea cartofului.  Tuberculii folosiţi trebuie să fie întregi sau secţionaţi cu câte un colţ, uniformi, sănătoşi, viguroşi, sortaţi la mărimea de 50-60 g.

Plantarea are loc imediat ce terenul este zvântat şi temperatura în sol este de +60C…+80C la adâncimea de 10 cm pe solurile mai umede şi +40C…+60C pe solurile nisipoase, de regulă în prima decadă a lunii martie în zona de sud, sud-vest şi în decada a doua a aceleaşi luni în zonele mai nordice şi colinare.

Densitatea plantelor este de 45-55 mii plante la hectar.
Adâncimea de plantare se recomandă să fie de 10-15 cm, distanţa de plantare optimă fiind de 70 x 25 cm, norma de tuberculi variind între 2500-3500 kg la hectar.

Îngrijirea culturii cere o atenţie deosebită atât în ceea ce priveşte întreţinerea solului cât mai ales protecţia plantelor contra bolilor şi dăunătorilor.

continuarea in pagina urmatoare ...