Zonarea ecologică

Lucerna (Medicago sativa) este planta furajeră cu cea mai mare suprafaţă cultivată şi este prezentă în toate zonele ecologice, cu precădere pe terenurile  olano   şi pe tipurile de  sol cernoziomice profunde, permeabile, bine aprovizionate cu substanţe nutritive. Dă rezultate bune pe solurile brun roşcate de pădure şi bălane de stepă irrigate. 

Locul în asolament

Ca plante premergătoare preferă cerealele de toamnă, cartoful timpuriu, mazărea şi plantele anuale furajere recoltate până la începutul toamnei. Lucerna rămâne în asolament 2-3 ani după care se desţeleneşte. Amplasarea lucernei după prăşitoare timpurii nu se recomandă. În zonele colinare este de preferat să se cultive în amestec cu graminee perene, iar în cele de câmpie singură ( cultură pură). Pe terenurile  olano   se asociază foarte bine cu golomăţul.

Soiurile

În ţara noastră au fost create  o serie de soiuri valoroase, cu potenţial ridicat de producţie şi rezistenţă mărită la boli. Lista oficială propune pentru cultivare soiurile: Adonis, Aurora, Satelit,, Selena, Super, Topaz, Triumf.

Pregătirea terenului

Constă în fertlizarea cu gunoi de grajd  la planta premergătoare cu 2 sau 3 ani înainte ca lucerna să vină pe aceaşi solă, fosfor în cantitate de 50-120 kg P2O5 /ha, azot numai pe solurile slab aprovizionate, la fel şi potasiu. Arătura se execută la 22-25 cm adâncime la începutul toamnei, iar patul germinativ cu grapa cu discuri, urmată de tăvălug, în primăvară.

Semănatul

Se practică între 1-15 martie în zonele de câmpie şi 5-25 martie în zonele de deal, în cultura irigată. Institutul de la Fundulea recomandă semănatul  între 15-28 august în zona colinară şi 25 august – 5 septembrie în câmpia din sudul ţării. Semănatul se execută  la 12,5 cm între rânduri  cu 20-22 kg/ha sămânţă, la adâncimea de 1,5-2,5 cm.

Îngrijirea culturii

Constă din udări repetate în perioada de vegetaţie, după fiecare coasă, combaterea buruienilor pe cale chimică precum şi a bolilor şi dăunătorilor. De reţinut că odată cu recoltarea masei verzi tratamentele se suspendă pentru a nu intoxica animalele care o consumă.

Recoltarea

Se recoltează  după cum urmează: În anul I în intervalul dintre începutul şi mijlocul fazei de inflorire a plantelor; intervalul dintre coase este de 30-36 zile; în următorii ani la faza de îmbobocire. Se recoltează manual cu coasa sau mecanizat cu maşini specializate.

Producţia

Din 3-4 coase în anii normali şi 5-7 coase  în condiţii de irigare,  rezultă o producţie de 80-100 tone /ha masă verde, iar pe terenurile neirigate de 40-50 t/ha.Producţia de fân reprezintă 25-28 % din cea de masă verde.