Importanţă Soia este o plantă cu întrebuinţări multiple. Ea are o deosebită importanţă pentru alimentaţia oamenilor, hrana animalelor şi pentru industrie.

Boabele sale conţin peste 30% substanţe proteice cu valoare nutritivă ridicată şi 17-20% ulei comestibil. Principalii constituienţi sunt: protide (40%), lipide(12-25%), glucide (10-15%), săruri minerale de Ca, Fe ,Mg, P, K, Na, vitamina A, B1, B2, D, E, F, lecitină.

Ca proprietăţi terapeutice se poate remarca: rolul constructiv, energizant, remineralizant, echilibrant cellular. Boabele conţin principalii amino acizi esenţiali în cantităţi mai mari decât în carne.Uleiul de soia conţine acizi graşi  nesaturaţi ceea ce îi conferă proprietăţi hipocolesterolomiante.

Este un nutreţ deosebit de valoros pentru animale sub formă de făină, turte, masă verde (fân, siloz). Datorită bacteriilor nitrificatoare de pe rădăcini poate produce 50-150 kg. N la hectar, ceea ce asigură o creştere a fertilităţii solului. 

Zonarea ecologică. Studiile efectuate au  condus la delimitarea următoarelor zone :

•    I-a  în câmpia din sudul ţării şi Dobrogea
•    II-a în câmpia din vestul ţării,
•    III-a partea de nord a Câmpiei Române,
•    IV partea de est a Moldovei şi Câmpia din nord-vestul ţări,
•    V-a partea de vest şi sud-vest a Transilvaniei şi partea de nord a Moldovei.

Soia preferă solurile cernoziomice, brune roşcate de pădure, de luncă ,dar nu  sunt recomandate solurile nisipoase şi sărăturile.

Locul în asolament. Soia este mai puţin pretenţioasă la planta premergătoare, ea constituind însă o bună premergătoare mai ales pentru cerealele de toamnă. Ca plante premergătoare  merg culturile timpurii de grâu, orz, plante furajere neleguminoase, pe terenurile irrigate sau neirigate, dar şi cele târzii, porumbul, sfecla de zahăr, cartoful în zonele umede şi irrigate. Se cultivă în rotaţii de doi ani (soia – grâu sau soia – porumb) şi de trei ani (soia – grâu – porumb).

Soiuri

Având în vedere importanţa culturii soiurile se aleg cu multă atenţie după durata de vegetaţie:

- Soiuri foarte precoce: Diamant, Perla;
- Soiuri precoce: Agat,Atlas, Românesc 99,Safir;
- Soiuri semiprecoce:Ceamir,Columna, Evans, Stil;
- Soiuri semitardive:Danubiana, Lena, Triumf, Victoria;
- Soiuri tardive: Stine 2250, S2254RR.

Soiurile se repartizează pe cele cinci zone ecologice în aşa fel ca plantele să ajungă la maturitate în prima jumătate a lunii septembrie. In acest sens în zonele mai calde (I,II,III) se cultivă soiurile târzii şi semitârzii, iar în zonele mai reci soiurile precoce  şi foarte precoce.

Pregătirea terenului

Lucrările de pregătire a terenului sunt aceleaşi de la cultura porumbului.O atenţie deosebită se acordă pregătirii patului germinativ, lucrându-se solul cât mai puţin în primăvară, pentru conservarea apei în sol. Fertilizarea înainte de semănat se efectuează numai cu îngrăşăminte în doze de 30-60 kg P2O5 la ha, care se încorporează în sol odată cu arătura. La pregătirea patului germinativ se aplică erbicide preemergente, pe toată suprafaţa terenului folosind Treflan 24EC asociat cu Sencor 70WP.

Semănatul

Inainte de semănat cu cel mult 2-4 ore se face bacterizarea, adică tratarea seminţelor cu Nitragin-soia, folosindu-se 2-3 flacoane pentru 100 kg. seminţe. Tratamentul se execută în câmp, manual prin lopătare sau semimecanizat cu ajutorul unui dispozitiv special. Epoca optimă de semănat  este prima decadă a lunii aprilie în zonele sudice şi vestice ale ţării şi în ultima decadă a lunii aprilie – prima decadă a lunii mai  în zonele mai nordice. Distanţa între rânduri este 50 cm sau în bezi cu 3 x 45 cm. între rânduri şi 70 cm între benzi.Se asigură o densitate de 500-550 mii  boabe germinabile şi 400-450 mii boabe recoltabile la ha.Adâncimea de semănat  este 3-6 cm în funcţie de starea terenului.

Îngrijirea culturii 

Imburuienarea excesivă  a terenului  cultivat cu soia impune lucrări de intreţinere a solului  prin praşile mecanice şi manuale  la care se adaugă erbicidarea cu foarte bune rezultate. Tratamentul cu erbicide nu exclude efectuarea praşilelor mecanice  şi chiar plivitul pe rând  pentru eliminarea buruienilor perene. Pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor se apelează la tratamente chimice. Soia necesită irigarea  terenului în perioada de vegetaţie, în fazele critice acoperind prin udări deficitul de apă. Se aplică 2-3 udări  cu 500-700 mc/ha. Irigarea se face prin aspersiune sau prin braze.

Recoltarea

Lucrarea se efectuează mecanizat, cu combina, imediat ce umiditatea boabelor a scăzut sub 15%.