Importanţă

Ovăzul a fost luat în cultură mai târziu decât orzul şi grâul.
Se pare că ovăzul a fost cunoscut la început ca buruiană în orz, pe care 1-a depăşit în producţie pe solurile sărace şi în climatele mai aspre din centrul şi nordul Europei, unde apar urme privind cultura lui cam de prin epoca bronzului (mileniu III - IV î.e.n.).

Importanţa principală a ovăzului este ca furaj. Boabele reprezintă un furaj concentrat foarte apreciat în alimentaţia cabalinelor, a reproducătorilor diferitelor specii (tauri, berbeci), a vacilor pentru lapte, păsărilor etc,

Ovăzul, singur sau în amestec cu leguminoase (borceag), constituie un furaj foarte apreciat sub formă de masă verde, însilozat sau ca fân. în alimentaţia omului are utilizări restrânse, sub formă de fulgi de ovăz, faină şi grişuri. Valoarea alimentară ridicată a produselor din boabe de ovăz le recomandă în alimentaţia copiilor sau a oamenilor bolnavi etc.

În unele zone nordice faina de ovăz se mai foloseşte (pe scară mai redusă) în amestec cu grâu sau secară la prepararea pâinii. Pâinea din faina de ovăz este, însă, de calitate slabă şi se întăreşte repede.

Boabele se folosesc, pe scară mai restrânsă, şi ca materie primă industrială.
Importanţa ovăzului constă şi în faptul că valorifică mai bine decât alte plante solurile cu fertilitate redusă din zonele umede, precum şi solurile nisipoase. Ovăzul valorifică foarte bine îngrăşămintele organice şi minerale.

Compoziţie chimică

Boabele au conţinutul de proteină variabil în funcţie de soi şi condiţiile de cultură. Proteinele sunt formate din albumine 1%, globuline 80%, prolamine (avenină) 10 - 15% şi glutenine 5%. Ele au un grad ridicat (circa 80%) de digestibilitate. Conţinutul în grăsimi al ovăzului este mai mare decât al celorlalte cereale din climatul temperat (grâu, secară, orz). Un conţinut mai ridicat de grăsimi se află în embrion. Extractivele neazotate sunt formate din amidon (peste 90%), apoi zahăr şi dextrină.

Paiele şi pleava, datorită conţinutului ridicat de celuloză, au valoare nutritivă scăzută, dar mai mare decât a celor de grâu şi secară.

Cenuşa din boabe are un conţinut mai ridicat de: fosfor (29,5%), potasiu (17,4%), siliciu (36,4%), calciu (5,8%), magneziu (5,9%) etc.; cea din paie: siliciu (46,5%), potasiu (24,8%), calciu (5,9%), iar cea din pleavă: siliciu (73,2%), calciu (18,2%), potasiu (6,5%) etc.

Răspândire

În 2001 suprafaţa cultivată cu ovăz, pe glob, a fost de 12,86 milioane ha, cu o producţie medie de 21,2 q/ha. Suprafeţe mai mari se cultivă în Federaţia Rusă (4 milioane ha), Canada (1,3 milioane ha), SUA (0,77 milioane ha), Polonia, Germania („Production yearbook”, vol. 55, 2001).

Reducerea suprafeţelor cultivate cu ovăz, după al II-lea război mondial, atât pe glob cat şi ia noi în ţară, se datoreşte mecanizării agriculturii şi, ca o consecinţă, reducerea efectivului de cai.

continuarea in pagina urmatoare ...